Un porumbel, fugarit ieri seara de pisica vecinilor, a ajuns la noi in casa. Dupa o scurta vizionare a fotografiilor de pe pereti si o vizita prin biblioteca, s-a hotarat sa ramana. I s-o fi parut un mediu interesant. Nu stim. Cert e ca s-a simtit imediat in largul lui. Cel mai mult i-a placut laptopul.. Cred ca e un blogger transformat in pasare de o vrajitoare. A ramas toata seara sa studieze una-alta sorbind, din cand in cand, cu nesat, din cana de cafea de pe masa. Habar n-am ce s-a mai intamplat peste noapte. L-am lasat citind..
superbă seria (ca de obicei)…
pare ceva cu semnificaţii profunde, înalte, adânci, ancestrale…
frumos!
foarte cu “sentiment” seria!
😉
Intotdeauna mi-au placut fotografiile in contra lumina. Nu oricine are talentul de a folosi lumina cu maiestrie. Chiar daca arta luminii se invata, unora nu le iese oricat ar studia.
Ultima fotografie din serie e un exemplu perfect de contra-lumina folosita admirabil: silueta porumbelului profilata perfect pe lumina lampii din spate, curba spatarului usor asimetrica si fundalul complet “out-of-focus” se imbina armonios intr-o compozitie probabil simtita pe moment decat studiata pe indelete… Cand spun asta, ma bazez pe spatiul un pic cam mare lasat deasupra capului porumbelului – dar asta se poate corecta cu usurinta (daca nu cumva am interpretat gresit sau nu am descifrat corect intentia artistica a autoarei).
Foarte reusite fotografiile! 🙂