Cristina Nichitus Roncea

About Cristina Nichitus Roncea | Photographer


Cristina Nichitus Roncea / «Precum in cer, asa si pe pamant» – Calatorie foto prin lumea ortodoxa romaneasca. Editura Compania, Bucuresti, 2011.
Intr-o vreme când desacralizarea, confuzia şi, mai presus de toate, păcatul sunt atotputernice, fotografiile din acest album au putere reconfortantă. Doamna Cristina Nichituş Roncea a izbutit, prin arta sa, dar, mai ales, prin forţa sufletului, să coboare Cerul pe pământ şi să ne smulgă, fie şi pentru o clipă, din mizeriile cotidianului pentru a ne înălţa într-o lume purificată. Cartea de faţă este, deopotrivă, o sursă de inspiraţie şi o chemare la împărtăşirea unor valori de esenţă divină. Indiferent de opţiunea celui care o va lua în mână – credincios sau ateu – cartea îi va fi de mare folos.
(Acad. Florin Constantiniu)

Calator in Persia. Persepolis

Persepolis, cum l-au botezat grecii, in traducere “capitala Persiei” sau Tak-e-Jamsid, tronul legendarului rege Jamshid, cum ii spun iranienii, a fost ridicat de Darius cel Mare in jurul anului 518 i.H., pentru a arata lumii intregi grandoarea imperiului persan. Istoricul grec Diodorus spunea ca Persepolis era cel mai bogat oras de sub soare si ca aici casele erau pline cu aur si argint. Desi conceput ca un centru administrativ si politic, Persepolisul a fost un oras secret, ascuns contemporanilor. Asezarea a jucat mai ales rolul de capitala spirituala a imperiului, un oras ritual unde se celebrau festivalul primaverii si inceputul noului an iranian “Now Ruz” si unde veneau ambasadorii tuturor popoarelor cucerite de persi, pentru a aduce tribut.
Dezvoltarea imperiului persan incepe cu intemeietorul dinastiei ahemenide Cyrus cel Mare, bunicul lui Darius Intiiul, cel care a adaugat multe provincii Persiei. Cind Darius a venit la tron in 522 i. Hr., imperiul se intindea din Libia si pina in India, de la Marea Egee si pina la Marea Arabica. Mare cuceritor, Darius a inaintat in nord pina la Dunare. Sub el, tinuturile Persiei ajunsesera la cea mai mare extindere cunoscuta vreodata. In cele din urma, armatele sale au fost infrinte in batalia de la Maraton. Viata Persepolisului a fost scurta, iar sfirsitul tragic. Doua sute de ani mai tirziu, in timp ce la conducerea imperiului se afla Darius al III-lea, Alexandru cel Mare a transformat orasul in cenusa, pentru a razbuna incendierea Atenei de catre Xerxes, dupa cum s-ar fi laudat. Batalia de la Gaugamela, in anul 331 i. Hr., a inmormintat si magnifica cetate, si dinastia ahemenida, cea care a detinut suprematia in lumea antica mai bine de doua secole. Plutarh scrie ca peste 20.000 de catiri si 5.000 de camile au fost incarcati cu comorile duse de aici. Ulterior, Persia devenise o provincie a imperiului macedonean. In secolul al III-lea, orasul a fost abandonat si redescoperit in 1620. Trei sute de ani mai tirziu, in anii 1970, cind Institutul Oriental din Chicago a inceput lucrarile de escavare, Persepolis a fost redat patrimoniului universal.




Printre constructiile Persepolisului se numara palatele regale (Tachara-palatul lui Darius si Hadish – palatul lui Xerxes), trezoreria si uriasele sali de receptie. Dupa mai bine de doua milenii, inca mai pot fi admirate basoreliefurile aflate pe peretele monumentalei Apadana, locul unde Darius cel Mare intimpina delegatiile oficiale. Bine conservata, scara estica a palatului reprezinta un “film” al desfasurarii procesiunilor de anul nou, in care se
infatiseaza primirea darurilor de la reprezentantii tuturor neamurilor cucerite.
Acest document inestimabil ne ofera o adevarata lectie de istorie. Sint prezentate cu acuratete imbracamintea, armele, bijuteriile celor 20 de popoare supuse. La est de Apadana se afla cea mai mare constructie din complex, Sala
tronului, cunoscuta si sub numele de Sala celor o suta de coloane; o constructie patrata cu latura de 70 de metri, care a rezistat eroic veacurilor. Si aici se primea tributul de la delegatiile popoarelor cucerite de persi, iar cind
trezoreria s-a dovedit neincapatoare, aceasta incapere a servit si ca loc de depozitare a bogatiilor imperiului. Pentru a ajunge in aceasta sala, delegatiile straine trebuia sa treaca prin poarta tuturor natiunilor, care, din fericire, a ramas si ea “in picioare”.







Persii erau zarathustrieni (zoroastrieni), o religie veche de 2.500 de ani care astazi mai are putini adepti. Conform acestei credinte, universul se afla sub stapinirea a doua principii opuse. Profetul Zarathustra (Zoroastru) a proclamat suprematia zeului Ahura Mazda (Hormuzd), zeul binelui, al adevarului si luminii, care se lupta cu Angra Maunyu (Ahriman), cel ce intruchipeaza raul, minciuna si intunericul. In lumea reala, se duce o permanenta batalie intre fortele binelui si ale raului. Fiecare persoana este libera sa opteze pentru una dintre tabere. Aceasta teologie include credinta in viata dupa moarte si triumful fortelor lui Ahura Mazda.




Vezi si:

Episodul 1: Calator in Persia. Persepolis

Episodul 2: Calator in Persia. Copii din orasele Shiraz, Esfahan si Teheran

Episodul 3: Călător în Iran. Femeia de sub văl. Fotoreportaj în Gândul.

Episodul 4: Calator in Persia. Naqsh-e Rustam

Episodul 5: Calator in Persia prin revista de fotografie FOTO4ALL

Episodul 6: Calator in Persia. PRESA DE TURISM: Calatoriile pe care le-as repeta

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...PDF Download PDF

Like this post? Share it!

  • Tweet
  • Facebook

3 Responses to “Calator in Persia. Persepolis”

  1. Hello says:

    Dear Miss,

    It is so nice photos from your travel to Iran, we hope that to meet you in our group to Iran,

    Kind regards,

Leave a Reply


 

© Cristina Nichitus Roncea photo-graphy.ro